Tin sa mentionez ca nu am facut parte dintre "preferatii" domniei sale, legaturile noastre ramanand cel mult in faza de intentii de proiecte pentru Romania, pe care le-a agreat dar nu si-a gasit niciodata timp de follow-up.

Festivitatea a fost marcata de termenul de "nou/a": noua cladire Berlaymont a Comisiei Europene (locul in care s-a desfasurat intalnirea), noul sediu al Reprezentantei Permanente a Romaniei (locul in care Clubul RO-UE si-a tinut acum 5 ani prima reuniune dupa constituire). Printre atatea lucruri noi, doi oameni "vechi" au marcat cu prezenta lor festivitatea aniversara. XX si Lazar Comanescu.

Despre acesta din urma as dori sa marturisesc cateva ganduri. Excelenta Sa, Lazar Comanescu este una dintre putinele exceptii in care nasabuinta si oportunismul politicianist nu si-a exercitat puterea atroce. Evident ca atat postul de ambasador la NATO cat si la Misiunea Permanenta din Brussels erau vanate de clientelismul politic. Nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinesci si nici acum domnul Basescu nu l-au schimbat. Si bine au facut! Intr-un spatiu in care continuitatea este determinanta, Romania si-a atins obiectivele majore politice, integrarea in NATO si UE mai ales prin continuitatea pe care a reprezentat-o Lazar Comanescu. Este usor pentru unii sa creada ca s-ar fi putut realiza cele doua obiective majore si fara prezenta lui domnului Comanescu si a lui Viorel Ardeleanu in fruntea acestor doua importante misiuni. Nimeni nu este de neinlocuit dar omul sfinteste locul! Nu de institutii duce Romania lipsa, ci tocmai de oamenii capabili sa le faca functionale, adica sa le transforme din "pensiuni recompensatorii" in institutii cu obiective tinta si termene clare.

Cum l-am perceput eu pe Lazar Comanescu? Nu stiu daca gresesc sau nu, dar as putea spune ca l-am perceput ca pe orice om competent din Romania. Dinamic, istet, fexibil prin profilul postului, adica diplomat. Dincolo de orice, domnul Comanescu este cred, o enciclopedie ambulanta de subiecte europene. I-am propus odata sa incepem o série de interviuri prin care sa-l determin sa povesteasca viitorilor si actualilor studenti in stiinte politice din experienta sa diplomatica. A raspuns cu mare amabilitate acestei invitatii dar din pacate nu si-a "gasit" timpul necesar. Este un mare pacat, pentru ca Lazar Comanescu este un unicat in felul sau. Vor mai fi si alti sefi de misiuni si reprezentante la NATO si la UE. Dar altii care sa aiba longevitatea si agenda d-lui Comanescu, niciodata. D-ul Comanescu va duce cu sine acea istorie a inceputurilor, a batutului la usa si a intratului pe geam, a acelei perioade cand noi "ne doream in NATO" iar ei nu ne doreau, cand romanii doreau sa devina membrii ai UE dar politicienii romani isi mai aparau scaunele si putearea cu batele minerilor. Cand tot la fel, sperantele UTC-iste dinante de 1989 pusesera tunurile pe bancile de stat care cadeau una cate una. A vremurilor in care din buget dispareau sume colosale iar nimeni nu stia "cine" se face raspunzator, a privatizarilor facute cadou cu plata inclusiva a creantelor. D-ul Comanescu a trebuit sa tina usa intredeschisa atat la NATO cat si a UE, mai mult cu piciorul, intr-o perioda in care Romania era un fel de Vest salbatec. Desigur ca unii mai critici i-ar putea reprosa d-lui Comanescu ca nu prea a avut initiative. Si eu cred ca este ceva adevar dar sa nu uitam ceea ce am descris mai sus: pozitia de "inchizator la gramada"(adica defensiv) pe care a avut-o Lazar Comanescu in aceasta perioada in care intern Romania avea "temele" sale iar externele nu prea aveau pentru CINE sa lucreze? De "afara" numai, citind rapoartele parlamentarilor europenii si cele ale Comisiei iti dadeai exact seama ca acest om nu putea practic sa aiba o agenda a misiunii atata timp cat, peste noapte ii veneau teme noi de acasa, "pocinoagele" unui ministru sau chiar ale Parlamentului Romaniei. Si atunci despre ce fel de lipsa strategie si politici i-am putea imputa ambasadorului Comanescu? Romania era un vulcan cu comportari imprevizibile iar echipa Comanescu trebuia sa stinga suvoiale de lava care se revarsau catre Brussels.

In aceste conditii, putem vobi clar, de misiuni indeplinite 100%, aderarea la NATO si la UE. Poate ca Lazar Comanescu nu va fi niciodata mentionat in cartile de istorie europeana a Romaniei moderne. Sunt aproape convins ca un "capitol" Comanescu nu va exista. Va exista cu siguranta un capitol poate despre d-ul Cioroianu si a gafelor sale si de ce nu despre Andreea Esca si ProTV?

Desigur ca Lazar Comanescu nu si-a incheiat cariera de diplomat si nu a iesit la pensie. Ar fi insa excelent, daca ar putea gasi timpul necesar sa astearna singur pe hartie sau provocat de un jurnalist, toata experienta sa dobandita in acest punct fierbinte care se numeste Brussels. Chiar daca d-sului poate i se pare banal sau de ce nu, lipsit de relevanta! Pentru generatiile care vor urma, experienta pusa in carte a lui Lazar Comanescu poate fi insa primul curs de "reallity politic" pentru tinerii diplomati si studenti.

Asadar - Chapeau bas! - Excelenta, pentru ceea ce ati facut pentru milioane de romani care poate nu va vor multumi niciodata, parandu-le normal sa schimbe un avion cu altul, de pe un continent pe altul si sa-si faca vacantele unde parintii lor n-au visat niciodata. Chiar daca e timpul despartirii, la Bruxelles va daini pentru multa vreme umbra lui "Lazar Comanescu" precum odata "umbra lui Mircea la Cozia".

Valentin Cotarta

Brussels

P.S. Aceasta reprezinta opinia autorului si nu a Clubului RO-UE.