Niciunul, apoi unul, după care 10, 56, 118, 281 și tot așa, până la 672 și peste, până la câteva mii, cifrele reprezentând cazurile de gripă porcină și al deceselor cauzate de aceasta, au ținut, luni de zile, cu răsuflarea tăiată, o țară întreagă. Acum, s-a așternut, brusc și suspect, liniștea.

20.000 de români ar fi putut să moară... Dar n-au murit!

În Ucraina, gripa porcină a fost folosită ca armă electorală și a dispărut după alegerile prezidențiale, așa cum au prognosticat unii politicieni, printre care și președintele parlamentului de la Kiev, Volodimir Litvin. La noi, mitingurile electorale de toamna trecută, și chiar alegerile, au fost puse în discuție din cauza temutului virus AH1N1, iar termenii „alegeri” și „porcină” se învecinau pe prima pagină a jurnalelor și buletinelor de știri, de parcă n-ar fi putut trăi unul fără celălalt. Ți se punea un clește la ceafă de încordare, pe stradă, la gândul că ar putea să strănute careva în direcția ta, iar la radio se vorbea obsedant de „evitarea aglomerărilor umane” și de ”măști de protecție”. Pe un grafic tot ascendent, dar cu o amplitudine mult mai mică, s-a situat și numărul deceselor, iar când s-a zvonit că o vedetă de televiziune și un cântăreț de operă de la Cluj au fost printre victime, a început isteria vaccinărilor. Previziunile privind eradicarea bolii au fost pesimiste, dacă nu chiar sumbre, și în ton cu gravitatea maladiei, de care ar fi trebuit să scăpăm într-o perioadă cuprinsă între 8 și 16 luni.
Gripa Porcină a debutat în România pe 22 octombrie 2009, când o elevă de la liecul bucureștean Matei Basarab a fost diagnosticată cu AH1N1. Conform specialiștilor, virusul ar fi trebuit să fie „biruit” în iunie 2010, cel mai devreme, și cel mai târziu, la începutul anului viitor, prin februarie-martie. Distinșii epidemiologi mai estimau că 4 milioane de români ar fi în pericol să se îmbolnăvească de gripă porcină, iar vârful pandemiei ar urma să fie atins în perioada martie-aprilie. Adică, zilele astea. Prof. Dr. Streinu Cercel, zis și ”Apocalypto”, aprecia pe 30 octombrie că peste 20.000 de români  ar putea muri de gripă porcină în 2010. Și, sincer, n-am fi vrut să aibă dreptate. Cum, de fapt, nici n-a avut!

Un singur caz înregistrat în perioada de „vârf epidemiologic”

Ne aflăm, așadar, în ”țeftul” infecției, cel puțin din punctul de vedere al previziunilor medicale și, cu toate acestea, nicio știre dramatică nu irumpe de pe vreo agenție de presă sau din ecranul televizorului, să ne mai tempereze ”bunadispoziție” creată de disponibilizări, neplata salariilor sau scumpiri. Aglomerări umane și urbane există toată ziua, bună ziua. Mitingurile și marșurile se succed prin Capitală ca autobuzele, iar sindicaliștii urlă disperați, azvârlindu-și, ca la leapșa posibilii viruși de AH1N1. De Paște, se anunță mari aglomerări în jurul lăcașelor de cult, ca să nu mai spunem de festivalurile de produse tradiționale și târguri din aceste zile. Dar nimeni nu mai suflă o vorbă despre gripa porcină și efectele ei, despre măsurile de protecție și necesitatea vaccinării. Este România țara cea mai avansată din punct de vedere medical, în care gripa porcină a fost eradicată? În clasamente suntem pe unul din ultimele locuri la nivel european, în materie de servicii de sănătate. S-a realizat și în acest domeniu o depășire de plan cincinal?
Și totuși, ceea ce se anunța o tragedie, pentru scumpa noastră țărișoară, s-a spart ca un balon de săpun. Sau ca o eprubetă ținută de niște degete uleioase.
Gripa porcină a fost eradicată! Asta e! Cel puțin, din datele prezentate pe site-ul Ministerului Sănătății, unde aflăm că numărul total al îmbolnăvirilor a ajuns în România la 7007, dintre care 122 de decese, iar în luna martie nu a fost confirmat decât un singur caz nou.

Marea întrebare, în aceste condiții: cumva, gripa porcină a fost ”programată” să existe și țină capul de afiș doar cît a ținut perioada vaccinărilor și, evident, a importurilor? (Răzvan Mateescu)