Calculatorul, vinovat de crime, sinucideri și violuri

Deși ar trebui respectat, ca aducător de progres și civilizație, în România acestor ani, computerul, cel conectat la Internet, este învinuit de nenumărate nenorociri, în mod public.


Dacă un violator, oarecare, are adresă de e-mail, câteva jocuri și ”se dă” zilnic pe messenger sau pe Netlog, gata! Înseamnă că toate infracțiunile comise de el se petrec din cauza computerului! El e de vină! Dacă familia în care s-a petrecut o belea e puțin mai răsărită și are un calculator proptit pe tișlaifărul valah de pe masa din living, imediat, cohortele de polițiști, procurori, ziariști și psihologi ce anchetează și analizează cazul se grăbesc să îl tragă la răspundere pe acest martor mut, dotat cu tastatură și mouse și să-l supună oprobiului public. PC-ul este pus la zid, capătă în conștiința colectivă o imagine hidoasă de unealtă a răului pe Pământ, a cărui unic scop este să zăpăcească mințile crude și inocente.
Toată gama infracționalității românești are un nou element în ecuație: computerul. Un tânăr și-a omorât mama adoptivă, pentru că nu mai vroia să-i plătească abonamentul la Net. Băiatul a făcut-o simplu, lucid, ca și când ar fi pliciuit o muscă sau ar fi apăsat cu arătătorul pe ”enter”. Vinovat? În primul rând calculatorul, pentru că-l ”ținea” pe băiat cu forța lângă el, ca să se uite și să participe la jocuri violente, care l-au determinat să-și ucidă mama. Corect? Corect. Altfel, el era un copil bun de pus la rană.

CTP bate la mașină

 La două zile distanță, altul se sinucide, după ce a fost plesnit de tatăl lui, care i-a interzis accesul la calculator. Tot blestematul de computer a făcut-o și pe asta, zic relatările de la TV. Și lumea crede. ”Ai auzit, domnule, ce nenorociri mai produce și tehnica asta? Vezi că nu e bună!?”
O fată a fost violată de mai mulți elevi, care s-au filmat cu telefonul mobil. Ei au amenințat-o că, dacă ”ciripește” ceva, vor posta filmul pe Youtube. În mod evident, de vină e calculatorul și blestematul de net, altfel, juna s-ar fi dus încrezătoare să reclame fapta la șeful de post. În seara aceleiași zile nefaste, la Radio România Actualități, Cristian Tudor Popescu – liderul de opinie a mii de oameni - spune că, deși el este ”inginer de calculatoare” (?), continuă să-și redacteze articolele la mașina de scris, ca să simtă „materialitatea cuvintelor”. Nici măcar el nu pune degetele pe computer.
Ziarele abundă de sfaturi privitoare la ”vindecarea de Internet”, iar calculatorul este făcut responsabil de rata crescută a divorțurilor. Părinții nu-și mai pot plimba copii printr-un parc din sectorul 2, pentru că hackerii au ”înfipt” într-un infochioșc, un film porno. Tinerii evadează în jocurile de pe computer și nu se mai pot întoarce la viața reală, iar soții intră în rețelele sociale cu tot cu sacoșele de cumpărături și rătăcesc apoi drumul spre casă, vrăjiți de ”haștetepe” și ”dubluvedubluvedubluve”. În Bucureștiul virtual, sandalele sunt mult mai ieftine, iar oamenii cumpără pentru că nu-și pot permite din-alea veritabile. În ciberspațiu, afacerile imobiliare merg foarte bine, se vând case și terenuri, pentru că românii se pricep la asta. Puțin mai lipsește ca cineva să ceară în Parlament înregistrarea computerelor la Poliție, așa cum se făcea pe vremea răposatului, cu mașinile de scris. Eventual, impozitarea drastică a utilizatorilor, într-o țară, în care doar respirația a rămas nefiscalizată. În aer plutește nevoia de dictatură, dar mai întâi, trebuie îndobitocită populația, în ordinea inversă vaccinării antiporcine, adică începând cu tinerele vlăstare. Ele trebuie gonite din fața LCD-urior, să n-ajungă - vezi, Doamne!- când vor fi mari, să-și ucidă mamele, tații și frații!
În acest timp, părinții pot să se bronzeze liniștiți la vâlvătaia violetă, ce răzbate în sufragerii din toate canalele tv, într-un cor de fachiri, bioenergoinformaticieni și prooroci mincinoși. Ceasurile Românei sunt date înapoi, în mod premeditat, probabil o nație cât mai incultă și fără calculatoare și comunicare, va deveni o piață bună pentru alte țări civilizate care trebuie să-și scoată din case criza, vânzându-ne, nouă, cioburi colorate, pe post de pietre prețioase. (Răzvan Mateescu)