Fragmente de (i)realitate

Scris de Un blog cu atitudine

25.02.2010

Lucrez acum pe niste proiecte foarte interesante de internaţionalizare. Facilitarea ieşirii firmelor româneşti pe pieţele europene mai ales…

Ţin să spun că suntem o ţară în care idioţii reprezintă o confortabilă majoritate!

Un singur exemplu.

Aţi auzit de prodesele “bio”, “eco”. Şi de multele discuţii pe tema asta. Ei bine, în vestul Europei chiar e o piaţă pentru produsele astea. România poate produce masiv astfel de produse. În vest producătorii chiar nu fac faţă. Orice om normal vede oportunitatea după aceste trei propropoziţii… Nu şi românii.

Pentru că nu avem mulţi producători mari şi majoritea sunt micro-ferme, m-am orientat către asociaţiile de producători. Asociaţii mari, care adună sute de mici producători, care acoperă suprafeţe cumulate de mii de hectare, care promovează, ajută etc.

Care a fost reacţia? (citeste mai departe pe blog)

Inca un articol de test

Scris de Marius Neacsu

25.02.2010

Inca un articol de test

Condamnarea comunismului – demers academic sau act de justiţie?

Scris de Marcel Răduț Seliște

25.02.2010

Răsfoind paginile cotidianului Evenimentul Zilei am descoperit un interesant punct de vedere exprimat de domnul Vladimir Tismăneanu pe tema cercetării istorice şi a condamnării regimului comunist. Am decupat câteva idei din acest articol, cât şi din opiniile postate pe blogul Domniei sale, spre a le comenta. Înainte de toate, vă mărturisesc că am abordat întotdeauna tema comunismului cu sufletul tulburat de un amestec de trăiri. Pe de o parte, port în suflet nostalgia copilăriei mele înfrumuseţate de tihna unui belşug smerit şi de bucuria vacanţelor petrecute la munte şi la mare. Se trăia bine în anii ’70. Criza economică şi nebunia lui Ceauşescu încă nu loviseră România. Pe de altă parte, am în suflet o antipatie profundă pentru toţi „foştii“ tovarăşi nomenclaturişti, ofiţeri de securitate şi ale lor rubedenii care infestează parlamentul, guvernul, preşedinţia, clasa politică, mediul economic şi intelectualitatea ţării. 

Într-o astfel de stare sufletească mă întreb şi vă întreb: mai este condamnarea regimului politic de până în Decembrie 1989 un subiect de interes naţional? Mai are vreo importanţă analiza academică a perioadei 1944-1989, pentru cetăţeanul român, un cetăţean şomer, sărac şi ale cărui drepturi civile şi economice sunt permanent încălcate de autorităţile unui regim aşa-zis democratic? Pentru un om ca mine, din a cărui viaţă aproape nouăsprezece ani s-au petrecut în extazul şi apoi, agonia regimului Ceauşescu, a înţelege comunismul este un demers absolut obligatoriu. Vreau să înţeleg de ce teoria marxistă, care a realizat o critică profundă şi corectă a capitalismului, a devenit punctul de plecare al unor dictaturi criminale, precum stalinismul, maoismul sau ceauşismul, atunci când a fost pusă în practică? De ce societatea socialistă de inspiraţie marxistă, un fel de „pământ al făgăduinţei“ unde dreptatea şi egalitatea fuseseră aparent înfăptuite, s-a transformat treptat într-un lagăr de concentrare populat de sclavi înfometaţi? Sunt multe întrebări la care nu am primit răspunsul corect.

Cea mai importantă idee expusă în articolul semnat de domnul Tismăneanu este aceea că „regimul comunist a distrus proprietatea privată, l-a înlocuit pe homo economicus cu homo sovieticus, lăsându-l ca moştenire pe homo prevaricatus. Acest lucru s-a petrecut întrucât doctrina marxistă vedea în proprietatea privată originea Răului social“. Afirmaţia ar provoca interesante dezbateri în mediul academic, însă, pentru românul de rând, viziunea marxistă asupra proprietăţii private ca origine a răului social este tot mai ispititoare şi mai ales, confirmată de realităţile social-economice şi politice ale României post-decembriste. De peste 20 de ani, cetăţeanul român vede cum din averea statului, asupra căreia îşi arogă măcar drepturile izvorâte din însăşi calitatea lui de cetăţean, s-au rupt şi se rup hălci întregi, pe căi de cele mai multe ori imorale şi ilegale, pentru a se constitui averile private ale celor cunoscuţi drept „baroni“, „moguli“, „miliardari de carton“, „băieţi deştepţi“. Gravitatea situaţiei este dată mai ales de faptul că cei mai mulţi dintre deţinătorii de mari proprietăţi private în România sunt foşti membri ai eşaloanelor doi şi trei ale aparatului politic, economic şi de represiune al regimului ceauşist. 

Altă afirmaţie deosebit de interesantă a domnului Tismăneanu o aflăm pe blogul Domniei sale: „Între cele mai grave consecinţe ale comunismului ca practică politică instituţionalizată, încarnată în regimuri totalitar-ideocratice, este obliterarea memoriei, ocultarea dimensiunii subiective, lichidarea moralităţii tradiţionale, a acelui tărâm ce face posibile alegeri etice fundamentate pe criterii absolute, nu pe relativisme dictate de interese de clasă ori rasă“. Foarte adevărat! Avem însă o problemă la aşezarea acestor idei în contextul vieţii cetăţeanului român de astăzi. Societatea românească a începutului de secol XXI se caracterizează, sub multe aspecte, tocmai prin ocultarea dimensiunii subiective, prin lichidarea moralităţii tradiţionale – pentru a cărei renaştere trebuie să spunem că nu s-a făcut mai nimic – şi, cel mai important, prin relativisme dictate de interese de clasă. Cum altfel putem înţelege dispreţul guvernelor postdecembriste faţă de drepturile cetăţeneşti – o regenerare cu „faţă umană“ a dispreţului sângeros manifestat de dictatura ceauşistă? Cum putem aprecia altfel decât ca o luptă de interese de clasă confruntările permanente între grupările politico-mafiote aflate în spatele partidelor româneşti post-decembriste, pentru controlul asupra resurselor naţionale?

Eforturile domnului Tismăneanu de a obţine, alături de preşedintele Băsescu, o condamnare măcar oficială şi simbolică a regimului dictaturii comuniste, sunt lăudabile. Tare mi-e teamă, însă, că o condamnare strict academică, declarativă, rămasă fără efecte juridice – adică procese penale şi condamnări la pedeapsa cu închisoarea – reprezintă doar un act de favorizare a infractorilor. O reală condamnare a regimului comunist ar însemna anchetarea şi condamnarea penală a multor politicieni şi oameni de afaceri români îmbrăcaţi în haina „democraţiei postdecembriste“. Un demers deocamdată imposibil de realizat.

A înnebunit lupu!

Scris de Un blog cu atitudine

24.02.2010

Şi lupul sunt eu! Simt ca înnebunesc! Nu mai înţeleg nimic...

Scriam aici despre porcul mort în bătătură, mai exact proiectul de metrou pentru Drumul Taberei.

Nu a trecut nici o lună (bugetul s-a aprobat în februarie) si povestea se repetă cu metroul Gara de Nord-Piaţa Victoriei-Aeroportul Otopeni. Mulţumită lui TIR, care mi-a atras atenţia, aflu că Băse fuge până în Japonia, pentru 340 milioane euro de la JICA, destinaţi proiectului de metrou pe magistrala 6.
(...citeşte articolul mai departe aici...)

Consultare publică

Scris de Un blog cu atitudine

23.02.2010

Pentru că sunt sigur că nu mulţi dintre cei care vizitează acest blog sunt şi vizitatori ai site-ului primăriei sector 6...

Şi pentru că sunt şi mai sigur că nu prea trece picior de cetăţean pe la şedinţele de Consiliu Local sector 6...

Postez aici două iniţiative ale consilierilor.

De ce?

Pentru că nu sunt multe. Foarte rar, proiectele de hotărâri vin de la consilierii locali (atât la sectorul 6 cât şi aiurea). Şi pentru că la astea am pus şi eu osul.

Titlurile sunt: click aici pentru a citi mai departe...

PSD - începutul sfârșitului?

Scris de Marcel Răduț Seliște

23.02.2010

În PSD s-a făcut lumină. De fapt, ar fi mai corect să spunem că în PSD s-au lămurit lucrurile. Aparenţele au fost risipite. Întunericul din acest partid se vede acum în toată grozăvia lui. Mircea Geoană a fost învins. Incapabil să aducă PSD la conducerea statului, neputincios în a satisface foamea de resurse bugetare a grupurilor de baroni din partid, Mircea Geoană, cel poreclit „Prostănacul“, a fost condamnat la dispariţia din viaţa politică. A fost o înfrângere la fel de penibilă şi de ruşinoasă ca înfrângerea suferită în alegerile prezidenţiale. Noul lider al PSD este Victor Ponta, una dintre creaturile eşalonului trei al partidului. Congresul PSD a făcut o cernere a celor trei generaţii de aşa-zişi social-democraţi. Dinozaurul roşu, nomenclaturistul comunist, pro-moscovitul Ion Iliescu „KGB“ ne părăseşte. La cei 80 de ani de viaţă, din care 60 a slujit un regim imoral şi criminal, Ion „Ilici“ Iliescu pleacă acasă, acolo unde îl aşteaptă o pensie cum nici nu visează muncitorii şi ţăranii pensionari pe care i-a manipulat şi batjocorit vreme de aproape două decenii. Sper că bătrâneţea tovarăşului Iliescu va fi bântuită de chipurile soţilor Ceauşescu, a căror asasinare a ordonat-o, de fantomele tinerilor şi minerilor morţi în mineriade, oamenii pe care i-a învrăjbit până la a se ucide între ei, sper că tovarăşul Iliescu va fi chinuit de blestemele românilor pe care i-a făcut şomeri sau pe care i-a obligat să plece peste graniţă, printre străini, pentru a fugi din calea sărăciei.

Grupul politicienilor social-democraţi cu rădăcini adânci în fostul PCR, „eşalonul unu“ al PSD devine istorie prin retragerea din politică a lui Ion Iliescu. PSD este acum controlat de membrii „eşalonului doi“, mlădiţele tinere ale PCR din anii ‘80. Miron Mitrea, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Adrian Severin, Marian Oprişan pot fi consideraţi noii stăpâni peste moşia social-democrată. Plecarea lui Iliescu le oferă o libertate de acţiune aproape nelimitată. Alegerea lui Victor Ponta, acest personaj amuzant, cu chip de adolescent întârziat, tributar dorinţei de a fi considerat de ceilalţi bărbat matur, exprimă noua stra-tegie a baronilor PSD. „Ti-nerii lupi“ ai eşalonului trei, adică indivizi ca Victor Ponta, Valeriu Zgonea sau Titus Corlăţean, vor fi purtătorii de drapel în prima linie a luptelor politice. În spatele lor stau de veghe „bătrânii“ baroni ai PSD. Castanele vor fi scoase din foc de cei ti-neri. Caimacul afacerilor cu statul, atunci când PSD va fi adus la guvernare, îl vor lua „înţelepţii“ eşalonului doi. PSD ni se înfăţişează sub chipul cel adevărat care a fost ascuns până acum sub masca ipocrită a populismului ieftin.

Despre Congresul PSD nu se poate discuta în termeni de analiză politică. Acest „congres“ a fost mai mult o execuţie publică a fostului „naş“ mafiot de către acoliţii săi, supăraţi de incapacitatea acestuia în a procura pradă şi stârniţi de mirosul sângelui. Mircea Geoană s-a comportat permanent ca o potenţială victimă, şi-a dorit să conducă puternica haită a baronilor PSD, fără să fie baron şi fără să cunoască, cu adevărat, legile haitei. Din „lupul alpha“ Geoană a devenit „lupul omega“, ultimul din haită, vânat de oricare membru al clanului şi lipsit, de acum înainte, de dreptul de a se înfrupta din pradă. Singura soluţie de supravieţuire pentru Mircea Geoană este plecarea din PSD şi constituirea propriei haite, însă nu ştiu cine va mai dori să-i fie alături.

Victor Ponta, pseudoliderul PSD „ales“ de congres, are şanse de succes în noua etapă a carierei sale politice. Un succes care nu va fi însă al lui decât în aparenţă. Va fi un lider ascultător, acel lider respectuos cu „democraţia de partid“ pe care Mircea Geoană ar fi încălcat-o, aşa cum am auzit în acuzaţiile pe care i le-au adus adversarii săi din interiorul partidului. Acest „respect“ se va manifesta prin executarea, întocmai şi la timp, a directivelor trasate de cei care controlează PSD, adică baronii de partid. Nu-i urez succes lui Victor Ponta pentru că nu cred în renaşterea social-democraţiei prin indivizii pe care Domnia sa îi reprezintă.  Social-democraţia a apărut în istorie ca o mişcare muncitorească de stânga. PSD nu are absolut nimic de-a face cu muncitorimea, cu ţărănimea, cu oamenii săraci. Am o singură mulţumire în urma congresului PSD, anume că asistăm la începutul sfârşitului Partidului Comunist Român. Adio şi nu mai am cuvinte, tovarăşi!

Ţara nimănui

Scris de Un blog cu atitudine

22.02.2010

Ştiu că proprietari s-ar găsi imediat pentru orice e "al nimănui"... Poate ar fi o soluţie -  să trecem ţara pe persoană fizică (cum ar zice Marean). Poate cu un proprietar palpabil, nu unul aşa de imaterial ca "STATUL" ar exista mai multă preocupare şi mai mult interes în bunul mers al lucrurilor.

În weekendu-ul ăsta am experimentat pe propria piele atât lipsa prezenţei statului cât şi distanţa tipic ceauşistă dintre realitate şi raportări.

A venit căldura - surpriză! S-a topit zăpada - stupoare! Unele câmpuri şi şosele s-au umplut de apă - incredibil! (mai departe puteti citi aici)

Circuitul femeilor in politica

Scris de Pitikul Jenika

18.02.2010

E greu sa intelegi de ce atunci cand, mult mai bine ar fi ca unii sa taca din gura, ei chiar decid sa se bata cu caramida pe pieptul umflat barbateste de vantul politic. Am trecut repede prin fata ochilor larg inchisi, vorba filmului, pozitiile si declaratiile pe care cu obstinenta cativa reprezentanti de seama ai curentului "sunt prost deci exist", le exprima de-a lungul si de-a latul politichiei de balta romaneasca. Am inceput echidistant si etic de pe soseaua de centura a politicii romanesti, pentru ca mai apoi sa ma transpun in pielea nevestelor de politicieni ca si obiect de tranzactie pentru functii in partid, iar mai apoi trecand prin anticamera primarilor, sefilor de partid si a cancelariei prezidentiale sa ma gandesc cat de discriminate sunt cel putin 70% din femeile din Romania, avand in vedere ca nu vorbesc frumos, nu au o facultate la baza si nici nu au cunostinta de vreo limba straina sau nici macar nu stiu sa faca o cafea sefului.
Si daca asta e viziunea unor minusculi existentiali, aflati la periferia rasei umane, doar si pentru faptul ca acolo e locul lor , atunci nu imi ramane decat sa ma gandesc ca macar in cele doua situatii jenante ale masculilor despre care si vorbeam, poate ca mai mult ca sigur cei doi corifei existentialisti regreta amarnic ceea ce nu au langa ei.

Legea Cojocaru, precizari

Scris de Costel Cornea

17.02.2010

Pentru cei care cauta tabelul, va spun ca iese mai bine manual. Va prezint o mostra:



Vezi si fimuletul cu precizarile de rigoare