Cum a fost furată mîna Sfântului Nicolae

Nicolae, unul dintre cei mai iubiţi dintre sfinţii prăznuiţi peste an, continuă să facă minuni, chiar şi în zilele noastre. La marea sărbătoare, porţile bisericii Sf. Gheorghe Nou, din centrul capitalei, sunt larg deschise pentru pelerinii care vin să se roage la racla cu moaştele celui care, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, obişnuieşte să pună daruri în ghetuţele copiilor cuminţi.

Cu ochii după icoane

În urmă cu 15 ani, o întâmplare nefericită avea să tulbure liniştea parohiei de la km. 0 al capitalei. În ziua de 13 octombrie, preotul Gelu Bogdan a descoperit că lăcaşul de cult fusese jefuit. Hoţii luaseră caseta din aur de 24 de karate, care conţinea mâna Sf. Nicolae, o icoană veche, inestimabilă şi epitaful cu fir de aur, ţesut la Constantinopol de Marica, soţia domnitorului Brâncoveanu.
Datele preliminare ale poliţiei, care a venit imediat la faţa locului, au pus în evidenţă caracteristicile unui furt „la comandă”. Părintele Bogdan şi-a amintit că văzuse în urmă cu câteva zile un grup de indivizi care, în timpul slujbei, nu se rugau ca toţi creştinii, ci „scotoceau” şi „cântăreau” cu ochii obiectele de preţ expuse în biserică.
Comisarul Traian Tandin, care de-a lungul anilor a strâns o adevărată arhivă despre furturile din lăcaşurile de cult, îşi aminteşte că CV-ul infractorilor, aflaţi sub comanda unui cetăţean belgian, (Naviaux Guillaume), era impresionant. Bandiţii, de etnie romă, erau specializaţi încă din fragedă pruncie în furturi şi jafuri. Şeful lor, Teodor Carabulea, era un recidivist înrăit, care îşi petrecuse 20 de ani, din cei 40 ai săi, în detenţie.
Zile întregi, preotul Bogdan, împreună cu enoriaşii, s-au rugat pentru întoarcerea lucrurilor furate. Plângeau cu toţii şi îşi puneau speranţa în puterea Sfântului Nicolae, numai el îi mai putea ajuta. El şi poliţia.



Blestemul lui Moş Nicolae

În tot acest timp, în celălalt colţ al capitalei, într-o casă sărăcăcioasă din Colentina, borfaşii îşi inventariau prada, plini de satisfacţie. Erau bucuroşi că e din aur de calitate şi îşi făceau planuri în legătură cu topirea şi împărţirea ei, frăţeşte. La un moment dat, însă, după ce au reuşit să desfacă racla, au încremenit, iar ochii le-au ieşit din orbite. Pe masa schioapă, învelită cu un ziar, era o mână uscată de mort. „Haoleu! Ce să fie hasta?!”- a întrebat Carabulea speriat de-a binelea. Ceilalţi şuţi au ridicat din umeri, nedumeriţi. Abia când unul dintre ei a silabisit ceea ce scria pe raclă au înţeles despre ce e vorba: „E mâna lu’ Sfântu’ Nicolae, mă! Moşu’ ăla care pune cadouri în ghete la copii. O să ne blesteme!” Şi dintr-odată, temperatura odăii s-a ridicat brusc, de parcă zidurile ar fi fost de foc şi pară. Hoţii au început să transpire ca în luna lui cuptor şi au ieşit afară. Nevasta unuia dintre ei, înspăimântată de moarte, a luat mâna sfântului şi a ascuns-o într-o pungă, cu gândul să o ducă la poliţie în zilele următoare. Infractorii au topit între timp racla. Ajunsă la poliţie, în sfârşit, ţiganca a spus tot ce ştia şi astfel, pungaşii au fost prinşi, judecaţi şi condamnaţi.
Ancheta a fost condusă de şeful poliţiei capitalei, un alt Nicolae, generalul Niţu, care era poreclit Tata Niţu. Întâmplător sau nu, chiar pe data de 6 decembrie, Carabulea, capul hoţilor, a făcut infarct şi a murit, în timp ce se afla în puşcărie. Ceilalţi făptaşi, condamnaţi la ani grei de închisoare, s-au căit pentru isprava lor, iar unul dintre ei şi-a pierdut minţile şi ajuns la balamuc, irecuperabil. Cei care au stat în preajma lui povestesc că, atunci când îl apucau crizele, plângea în hohote şi îi cerea iertare lui Moş Nicolae pentru că i-a furat mâna.


Protectorul judecătorilor, al criminalilor şi al marinarilor

Sf. Nicolae a văzut lumina zilei în Orientul Mijlociu, în secolul al IV-lea şi a fost Cardinal de Myra. Provenea dintr-o familie înstărită şi, după moartea ambilor părinţi, şi-a împărţit întreaga avere, nevoiaşilor.
Legenda spune că trei surori, care nu se puteau mărita din cauza sărăciei, au primit în dar de la Cardinalul Nicolae câte un săculeţ cu aur, pe care acesta îl lăsa noaptea la uşa lor. Obiceiul s-a repetat de fiecare dată când trebuia să se mărite câte o fată. Atunci când a venit rândul celei de-a treia, tatăl a stat la pândă, curios să vadă cine pune acel preţios dar la uşa lui. Era însuşi Cardinalul. Fiind surprins, Sf. Nicolae s-a căţărat, iute-iute, pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei. Acesta a căzut într-o şosetă de-a fetei, pusă la uscat lângă sobă. De atunci a rămas obiceiul ca darurile pentru cei mici şi mari să se pună într-o şosetă sau în ghete.
Sf. Nicolae este prăznuit începând cu secolul VI şi este patronul spiritual al Greciei, Italiei, Olandei, Rusiei, Siciliei, Franţei, fiind considerat protectorul judecătorilor, criminalilor, hoţilor, vânzătorilor, săracilor, marinarilor, bucătarilor, călătorilor, mireselor, dar mai ales, al copiilor.
(Răzvan Mateescu)