După 20 de ani. Adevărul despre Proclamaţia de la Timişoara. Interviu cu Liana Şerban

Liana Şerban, soţia regretatului George Şerban, autorul Proclamaţiei de la Timişoara, locuieşte în acelaşi apartament din Cartierul Soarelui. A refuzat ca străduţa pe care ea a plantat doi nuci să-i poarte numele soţului. Nici pentru gropile din asfalt nu a făcut apel la primărie. trecut cei peste zece ani de la moartea subită a celui care, parlamentar fiind, terminase Legea lustraţiei, niciodată promovată de vreo putere politică. Este dezamăgită nu numai de lipsa voinţei politice de promovare a Legii lustraţiei, ci şi de puhoiul de impostori care se revendică cu merite deosebite. În oraşul revoluţiei se pregătesc evenimente cu prilejul comemorării a 20 de ani de la lansarea celebrului document care a dat naştere la manifestaţia maraton din Piaţa Universităţii din Bucureşti. E timp de nădejde sau de deznădejde? În ce context aţi auzit pentru prima oară despre necesitatea lansării unei proclamaţii către ţară? În ziua de 20 decembrie 1989. A cincea zi de singurătate şi de disperare a timişorenilor aflaţi în stradă. Când s-a deschis balconul Operei, George a venit acasă după maşina de scris, spunându-mi că va încerca să propună redactarea unei proclamaţii către ţară. Nu a reuşit să intre în clădire.