Potrivit unui set de documente ale CNSAS intrate în posesia Inpolitics, reputatul gazetar Ion Cristoiu a fost o țintă de calibru pentru fosta Securitate, care îi analiza chiar și relația cu nevasta, și a scăpat de necazuri majore numai grație protecției asigurate, indirect, de către Nicu Ceaușescu.

La începutul anilor 80, tînărului Cristoiu i-a trecut glonțul pe la ureche. Aflat la conducerea Suplimentului Literar Artistic al Scânteii Tineretului, ca redactor șef adjunct, jurnalistul a început să deranjeze tot mai tare anumite cercuri politice și intelectuale, sfîrșind prin a deveni un obiectiv al Securității. Potrivit unei note informative aflată în dosarul ”Presa” de la CNSAS și redactată de sursa ”Costin”, păcatul major al gazetarului era apropierea de ”albi”. Cine erau aceștia?

Simplu, în acele vremuri, scriitorii vremii erau împărțiți în două categorii: ”albii”, adică scriitori rebeli, gen Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu etc, aflați sub protecția lui Nicolae Manolescu, și ”roșii”, adică scriitori naționaliști, apropiați regimului, precum Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor sau Adrian Păunescu. În nota amintită, datată 27-07-1983, Cristoiu era acuzat că promovează scriitori evrei, lucru de netolerat într-o perioadă cînd regimul Ceaușescu făcea bani grei din vînzarea evreilor către Israel, iar instituții precum Radioteleviziunea erau epurate de relizatorii evrei. Era blamat și scriitorul Alexandru Papilian, care îndrăznise să scrie despre greva minerilor din Valea Jiului, material citit ulterior la ”Europa liberă”, dar și Iulian Costandache, care scrisese o cronică pozitivă ultimei cărți a lui Papillian. ”La sugestia lui Papilian, Ion Cristoiu a înființat în paginile Suplimentului rubrica ”Dialogul între generații”. Primul articol din cadrul noii rubrici a fost semnat chiar de Papilian și a fost dedicat lui Lucian Raicu, de origine evreu și redactor la ”România literară” se arată în nota sursei ”Costin”.

Documentul menționează și alte cazuri similiare, de autori evrei care erau călduros găzduiți în paginile publicației, precum Alexandru Stark sau Henri Zalis. E amintit și cazul altui ”ne-român”, cum e numit, Aristotel Bunescu, cel care, la rubrica ”Două coloane pentru dvs”, a găzduit interviuri cu alți evrei celebri: Mircea Albulescu, Iosif Sava și alții. Ion Cristoiu este pus la zid și pentru un alt aspect, mai exact lipsa crasă de respect pentru literatură agreată de regimul comunist. Nota Securității consemnează că jurnalistul a refuzat să glorifice în paginile publicației lucrări patriotice precum ”Getica” sau ”1848 la români”. ”Opinia pe care a exprimat-o în mai multe rînduri Ion Cristoiu este că a comenta asemenea cărți înseamnă a consuma spațiul tipografic degeaba” mai scrie turnătorul Securității în nota sa. El încheie apoteotic: ”Mulți redactori și colaboratori l-au auzit pe tov.Ion Cristoiu spunînd ”Să nu se uite că am fost cu albii!””. Finalul este o adnotare a ofițerului de Securitate care a primit nota și care punctează, de mînă, că aceasta a fost solicitată ”pentru a întregi documentarea necesară întocmirii unei informări pentru organele de partid”.  

Inpolitics deține, totodată, și un alt document, de această dată o Notă-raport, din 25-08-1983, în care ofițerul de Securitate responsabil de Supliment relatează superiorilor informațiile primite de la o altă sursă, numită ”Monica”, și care raporta că la Supliment se petrec în ultimul timp fapte care conduc la concluzia că publicația se îndreaptă spre aripa ”albilor” din literatura română. ”Toate acestea datorită lui Ion Cristoiu, care, din luna ianuarie a.c. și-a schimbat politica în mod vizibil. Schimbarea s-a produs după ce fusese propus, dar respins din motive de comportament în familie, de a lua conducerea revistei ”Amfiteatru”” se arată în nota ”Monicăi”. Sursa Securității se lamenta, în document, că Suplimentul trebuia să fie, inițial, o tribună a literaturii despre patrie, popor, partid, din ordinul șefului statului, dar ”și-a pus tot mai mult spațiul la dispoziția unor oameni care nu au scris un rînd despre asta. Astfel, au apărut articole semnate de Alexandru Stark, Alexandru Papilian, Henri Zalis, Nicolae Băciuț, Ruxandra Ghiață. Majoritatea celor de mai sus sunt oameni ”cu probleme” și Ion Cristoiu știa aceste lucruri, dar a motivat că acest mod de a conduce suplimentul face parte din politica lui de a ieși din izolare”.

De ce a scăpat nevătămat Cristoiu de toate aceste delațiuni grave, din punctul de vedere al oficialilor vremii? Răspunsul e simplu: Suplimentul ”Scînteii Tineretului” fusese creat în 1981 la inițiativa lui Nicu Ceaușescu, mai-marele UTC, iar acesta s-a plasat mereu în postura de pavăză a șefilor publicației. Excepție au fost cazurile în care turnătoriile unor confrați de breaslă au ajuns direct la cabinetul Elenei Ceaușescu, iar ordinele acesteia a trebuit să fie respectate, inclusiv de Nicu. În general, însă, lucrurile nu au degenerat, iar Securitatea, care se temea să treacă peste capul ”Prințișorului” s-a limitat doar la a întocmi note informative peste note. Ion Cristoiu nu a aflat nici pînă azi cine erau sursele Securității ”Costin” și ”Monica”, deși recunoaște, pentru Inpolitics, că are anumite bănuieli. ”Din păcate, redacția ”Scânteii Tineretului” era înțesată de oameni ai fostei Securități, iar mulți dintre aceștia au dăinuit și după revoluție, deși unii au migrat către noua politică ori spre alte domenii” mai spune reputatul jurnalist. (Bogdan Tiberiu Iacob)









Nota informativă a sursei ”Costin”







Nota-raport a ofiterului de Securitate, întocmită pe baza in formațiilor sursei ”Monica”