PSD şi PNL, ameninţate cu scindarea după congrese

Caracteristica comună a congreselor PSD şi PNL este că în ambele cazuri se vor confrunta tabere care militează pentru intrarea la guvernare alături de PDL şi cele care sunt decise să rămână în opoziţie. Foarte interesant este şi faptul că, şi în cazul PSD, şi în cel al PNL, liderii care militează pentru intrarea la guvernare (atenţie, din postura de candidaţi la preşedinţia partidului) sunt suspectaţi de către propriile formaţiuni că fac jocul lui Traian Băsescu. Acuzaţie nelipsită de temei, după cum veţi vedea în continuare.

Mitrea şi Cataramă – candidaţii lui Băsescu?
Astfel, la nivelul PSD, Miron Mitrea este acuzat deschis de mai mulţi lideri că ar face jocurile lui Traian Băsescu. Deşi acuzaţia nu este susţinută şi de dovezi, comportamentul lui Miron Mitrea din ultima perioadă lasă loc la astfel de interpretări. De exemplu, faptul că fostul ministru al Transporturilor a fost unul din promotorii şi factorii decisivi ai intrării PSD la guvernare în decembrie 2008. Fapt care i-a permis lui Traian Băsescu şi PDL să „închidă gura” celui mai de temut adversar al său în preajma alegerilor din 2009. Apoi, crearea grupului „independenţilor” din Parlament, la care a aderat şi finul lui Miron Mitrea, ne referim la Eugen Nicolicea, a fost un element care a amplificat suspiciunea că fostul ministru al Transporturilor face un joc dublu în cadrul PSD. La toate acestea, se adaugă dosarul de la DNA a lui Miron Mitrea (care, surprinzător, a luat o „pauză”), dar şi criticile la adresa actualei conduceri venite din partea unor filiale considerate a fi pro-Mitrea şi care acuză pierderea alegerilor prezidenţiale şi, implicit, a guvernării.
În cazul PNL avem de a face cu o situaţie asemenătoare, deşi nu atât de evidentă. Viorel Cataramă, căci despre el e vorba, a fost acuzat (asemenea lui Miron Mitrea în PSD) că face jocul Cotroceniului încă în vara anului trecut, când a venit cu propunerea reînvierii Alianţei D.A. şi reconcilierii cu Traian Băsescu. Foarte interesant este şi faptul că, tot cu acea ocazie, Viorel Cataramă propunea fuziunea PNL cu PLD. Adică, cu formaţiunea creată de Traian Băsescu tocmai pentru a slăbi PNL. Acum, platforma lui Viorel Cataramă gravitează în jurul aceleiaşi idei – intrarea la guvernare alături de PDL (care înseamnă, implicit, o „împăcare” cu Traian Băsescu şi o refacere simbolică a Alianţei D.A.).

Miza „disidenţilor” – scindarea PSD şi PNL
Dacă acceptăm suspiciunile de mai sus ca punct de analiză, deducţia principală care reiese din acest joc al „disidenţilor” lui Băsescu este că, în urma congreselor PSD şi PNL, în mod invetabil, vor avea loc migrări în masă din cele două partide. Spunem asta şi pentru că nimeni, în acest moment, nu poate analiza serios varianta victoriei lui Miron Mitrea, dar mai ales a lui Viorel Cataramă (cele două candidaturi fiind privite, mai curând, ca pretexte pentru „trădare” pentru cei care vor dori să sară „pârleazul” după congresele PSD şi PNL şi, mai puţin, ca „challengeri” veritabili pentru Mircea Geoană şi Crin Antonescu). Dar îndrăznim să spunem acest lucru şi pentru că, poziţiile lui Mitrea şi Cataramă seamănă izbitor cu cea a lui Stolojan din 2006.
Dacă lucrurile stau sau nu aşa, vom vedea peste câteva luni. Ceea ce se poate spune încă de pe acum este faptul că, lărgirea grupului independenţilor din Parlament reprezintă (sau, trebuie să reprezinte) un deziderat pentru PDL şi Traian Băsescu. Din cel puţin două motive:
1. Pe termen scurt şi mediu ar asigura majoritatea confortabilă în Parlament. Mai mult decât atât, la o migraţie masivă a parlamentarilor din PSD şi PNL, PDL ar deveni mai independent faţă de şantajul şi pretenţiile UDMR (care sunt din ce în ce mai pregnante şi mai supărătoare).
2. Pe termen lung, consolidarea grupului „independenţilor” (care ar putea, în timp, să se constituie, eventual, într-o formaţiune de „centru”) ar crea condiţiile pentru înfiinţarea unei mişcări politice importante (a se vedea proiectul popular, testat în aceatsă perioadă de democrat-liberali) care să asigure PDL o nouă guvernare, iar lui Traian Băsescu, un rol central în politica românească după terminarea celui de-al doilea mandat prezidenţial. (N.C.)