Hipermarketurile de pe raza Capitalei sunt de mare ajutor oamenilor năpăstuiți care se încălzesc plimbându-se printre rafturi, preț de câteva ceasuri și se hrănesc din mostrele de produse oferite la promoții sau din alimentele puse în cărucior pe care doar se fac că le cumpără.

Unii dintre „clienți” intră în cabinele de probă, chipurile, ca să vadă cum le vine un costum sau un palton. Înainte de asta au grijă să îndese în buzunarele hainelor câteva produse comestibile, de mici dimensiuni, dar cu valoare nutritivă mare, dulciuri, mezeluri, etc. Le consumă repede și în câteva minute treaba e rezolvată. Ambalajele le va găsi, probabil, viitorul proprietar al ținutei de toamnă-iarnă. Cei care „n-au față” de cumpărători și au fost luați la ochi de peronalul de pază din interior se mulțumesc cu parcările. În ultima vreme numărul acestor persoane s-a mărit simțitor. Pentru a impresiona, unii dintre aceștia pretind că au copii bolnavi de leucemie și vântură prin fața trecătorilor așa-zise acte medicale sau tabele de subscripție publică, vezi-Doamne reprezintă nu știu ce fundație umanitară.
O altă categorie a vizitatorilor în marile magazine este a celor care vin să se încălzească, fie că n-au casă, fie că au, dar în locuință e mai frig decât afară. Deși are un apartament în care a montat în rate, la calorifere, contoare și repartitoare, pensionara Maria Stoenescu din București a avut ghinionul ca din subsolul blocului în care locuiește amatorii de fier vechi să fure contorul de la termoficare, în valoare de peste 1000 de euro. Același lucru s-a întâmplat și la scările învecinate. Astfel, locatarii nu pot primi agent termic de la RADET. Femeia spune este nevoită să iasă pe timpul zilei și să se plimbe prin magazine până ce administrația va monta un alt contor.

O bombonică și o cafeluță ”moca”

În dorinţa de a-şi promova produsele foarte multe firme cu profil alimentar apelează la o metodă simplă de a-şi face reclamă în cadrul magazinelor de tip supermarket oferind clienţilor gratuit mici eşantioane din marfa lor. Aşa că, din loc în loc, printre cărucioare, clienţi, rafturi şi mărfuri se iveşte câte o fetişcană, ea însăşi apetisantă, care îmbie cumpărătorii cu un iaurţel, o bucăţică de brânzică, o bombonică fără zahăr, un strop de pateu întins pe o fărâmă de pâine, un biscuit uns cu gem sau o cafeluță la care oferă zahăr și lăptic la cutiuță. Promoţia se bazează pe ideea că pofta vine mâncând, chiar dacă eşti grăbit şi trebuie să cumperi de-ale gurii. Cei mai fericiţi sunt săracii care se bucură când primesc ceva gratuit. Intră în magazine de dimineaţă târând după ei doar un coşuleţ şi ies spre seară, după ce s-au ghiftuit cu de toate. Unii îşi aduc şi copiii. Îi întâlneşti de obicei la raioanele de mezeluri, brânzeturi, biscuiţi, sucuri şi mai mereu au gura plină. Se feresc să nu fie reperaţi de ochiul personalului din magazin. La fiecare măsuţă cu promoţii alimentare se opresc şi cer. „Unii vin de şase-şapte ori pe zi, mărturiseşte o fată care oferă clienţilor salam. Noi îi recunoaştem, dar nu putem să-i refuzăm. Mie mi-e milă, ştiu că nu cumpără nimic şi vin doar ca să mănânce de la promoţii. Unii iau şi din rafturi. Am văzut o fetiţă care descoperit pe jos o banană zdrobită şi a mâncat-o pe loc.”



Atac la parfumuri şi creme

Timp de cinci ore câţiva dintre „abonaţii” la promoţiile ce se făceau într-un supermaket aflat în cartierul Militari, evident fără vreo intenţie de a cumpăra ceva, s-au învârtit prin magazinul cât un orăşel, ospătându-se de zor. O familie formată din patru sau cinci persoane era răspândită prin toate raioanele. Unul dintre copii, o fetiţă cam de 12 ani, se parfuma de zor cu toată gama de spray-uri aflate la raionul de cosmetice, sub privirea indulgentă a mamei care tocmai „încerca” expertă o cremă. ”O fi bună pentru crăpăturile mele din călcâie o fi rea?” La raionul cu rujuri și ojă stau mai mult. Mama își unge unghiile de la mâna dreaptă cu lac roșu, scoțând limba ca atunci când scrie o chitanță. Apoi face același lucru la stânga. Are voie, sticluța e o mostră. Mai ”probează” și un ruj de firmă. E bun, îi place. Și când vânzătoarea agasată o întreabă dacă dorește să cumpere ceva ea spune: ”O clipă, să mă duc la soțul meu să iau banii!” Evident că nu se va mai întoarce.
Alături, lângă fata de la salam, se opreşte o bătrână invalidă aflată într-un cărucior cu rotile, împins de o femeie îmbrăcată sărăcăcios. Gustă amândouă din salam, dau din cap pentru că le place, îi mulţumesc fetei şi pornesc spre alte raioane. Au ochit ele mai devreme o promoţie la biscuiţi cu cremă şi suc. Trebuie să guste neapărat noutăţile. Peste câtva timp se vor întoarce tot aici şi o vor lua de la capăt. Apoi, ca să nu dea de bănuit ele se plimbă printre rafturi prefăcându-se că cercetează produsele și discută preocupate.

Țeapă cu oale și crătiți

Un grup de țepari pentru care poliția și bodyguarzii hipermarketurilor n-au încă un antidot sunt comercianții de oale și străchini. Patru indivizi puși ”la ștaif”, în costume negre, de ciocli, și cu cravate la gât, circulă cu viteză redusă prin parcarea magazinului într-un Audi vechi tot negru cu numere de înmatriculare ungurești. Pot fi văzuți la Cora de la Lujerului , la Carrefour Militari, dar și Băneasa. Când ginesc cupluri mai modeste și care par ușor de păcălit se prezintă într-un limbaj stâlcit românește, dar totuși inteligibil. Pretind că au fost întorși de la graniță și au niște seturi de oale și cratițe la numai 50 Ron. În final reușesc să-l țepuiască pe amatorul de chilipiruri cât ai zice „pește”. Țeparii de gândesc și la oamenii care își renovează casele singuri și au nevoie de scule. Cel mai bine se dau bormașinile și flexurile la prețul bombă de 100 Ron, câte două din fiecare. Când ajunge acasă cu 4 scule, omul constată că de fiecare dată când introduce ștecherul bormașinii în priză iese un fum negru… ca supărarea. (Răzvan Mateescu)