Televiziunea română e un colos cu picioare de lut, o instituție cu un număr incredibil de angajați pentru un rating jenant, cu posturi create doar pentru a transmite de pe stîlpi imaginea șoselelor, cu o armată de ofițeri acoperiți ai serviciilor secrete deghizați în ziariști, cu afaceri oculte făcute pe spinarea statului de către șefi și care înghite peste 170 de milioane de euro în fiecare an, de la buget.

Televiziunea publică, falimentul ”acoperit” de banii românilor
Acest peisaj apocaliptic nu e rodul imaginației cuiva, ci descrierea exactă a postului public făcută de un specialist în domeniu, fostul președinte al instituției, Valentin Nicolau. În ultima sa carte, ”TVR, mărire și decădere”, lansată zilele trecute și dedicată strict televiziunii de stat, Nicolau analizează prăbușirea, sub toate aspectele, mai puțin al costurilor, a TVR și motivele pentru care acest lucru s-a întîmplat și se întîmplă în continuare. ”În Europa Occidentală, televiziunea publică se „stinge“ lent, pe când în România e pe cale să sucombe. Pacientul vest-european va muri de moarte bună, pe când celui român i s-a pregătit un sfârșit violent(…)După o  perioadă de redresare, urmată de anii unei spectaculoase relansări instituționale, editoriale și identitare (2003–2004), SRTV a intrat într-un declin accentuat, fiind, la sfârșitul anului 2007, la un pas de faliment – fără
bani, fără telespectatori, fără programe proprii semnificative, continuându-și până în prezent degringolada și scăderea parametrilor de funcționare. Dacă măcar dintr-un singur punct de vedere, cel al audiențelor, o televiziune publică fără public nu există în fapt, atunci TVR este astăzi în pericolul de a nu-și mai îndeplini misiunea de radiodifuzor public” afirmă în carte fostul președinte.

Jaf și incompetență
„Jaful și incompetența“ au fost definitorii pentru activitatea televiziunii publice a ultimilor ani. Managementul dezastruos și devalizarea nu au făcut decât să accelereze disoluția TVR, aflată oricum într-un lent proces „programat“ de anihilare. Prăbușirea televiziunii române este efectul imixtiunii politice brutale care a generat grave erori de gestiune publică (a Parlamentului, căruia SRTV i se „subordonează“) și individuală (managementul repre zentat de PDG și Consiliul de Administrație), dar acoperă o degradare ce altfel s-ar fi manifestat oricum, dar cu lentoare. De neînțeles rămâne lipsa de reacție a „patronului“ televiziunii publice –Parlamentul României. Fie și numai măsura înființării a două noi canale, TVR Info și TVR3, în condițiile în care SRTV traversează o perioadă economică mai mult decât dificilă, când cotele sale de piață scad continuu, iar calitatea programelor coboară în pofida creșterii cheltuielilor, ar fi fost suficientă să genereze o reacție promptă din partea legislativului. Cu atât mai mult cu cât aceste canale mai degrabă mimează existența, difuzând în majoritatea timpului imagini în spetz surprinse de camere fixe amplasate în orașele României sau, pur și simplu, doar materiale grafice. Nimeni nu se întreabă ce ascunde această aberație” mai scrie Nicolau.

TVR cheltuie de două ori mai mult decît Parlamentul
El mai atrage atenția că TVR este o instituție ce cheltuie în prezent aproape 170 milioane de euro pe an, peste 90% din această sumă fiind bani publici (taxa pe serviciul public de televiziune și fonduri de la bugetul de stat). Spre comparație, e vorba de o sumă care reprezintă aproape dublul bugetului celor două Camere ale Parlamentului, pentru a căror reducere se face acum atîta tevatură.

Corupție și afaceri necurate
Nicolau mai scrie și că în TVR se petrec lucruri mai mult decît suspecte, în sensul cheltuirii dubioase a banului public: ”Predispoziția instituțiilor publice pentru o mediocră eficiență a activității și pentru corupție și-a găsit în TVR, în multe perioade, posibilități de manifestare care depășesc nivelul de suspiciune. S-au cangrenat părțile expuse la interacția
financiară cu mediul de afaceri (achiziționarea de la terți de bunuri și ser vicii), pătrunzând și în profunzime și contaminând inclusiv relațiile de muncă dintre anumite structuri organizatorice și profesionale (tehnic-artistic de exemplu). Vânzarea spațiului publicitar, achiziția de programe și de tehnică etc. – toate au pus la îndoială onestitatea unora dintre conducătorii televiziunii publice. Dar nimeni, niciodată, nu a fost găsit răspunzător pentru erorile sau devastările făcute. Explozia cheltuielilor după anul 2005, dezvăluirile din presă privind neregulile flagrante petrecute de atunci și până astăzi nu au deter minat nici o reacție concretă din partea Parlamentului și nici din cea a celorlalte organisme ale statului abilitate în acest sens. E ca și cum grija cea mare a guvernanților a
fost nu atât buna funcționare a televiziunii publice române, cât mai degrabă buna risipire“ a resurselor ei(…)Există și părerea că procesul de ruinare a TVR este unul premeditat, asemenea situației în care o casă de patrimoniu este lăsată să se dărăpăneze pentru a se specula terenul scump de sub ea” este de părere cunoscutul dramaturg.

Paradisul ziariștilor-ofițeri acoperiți
Nu în ultimul rînd, Nicolau atrage atenția asupra altui fenomen extrem de grav, prezența ofițerilor acoperiți în instituție: ”O măsură „sanitară“ necesară ar fi și debarasarea, pe cât posibil, de agenții sub acoperire ai diverselor servicii secrete, al căror număr mare moștenit de la vechea Securitate a sporit substanțial în ultimii douăzeci de ani, crescând toxicitatea organismului profesional și disponibilitatea de a reacționa din interior ca „vectori de opinie“ la comanda politică a structurilor informative la care sunt arondați împotriva intereselor televiziunii publice. Altfel, televiziunea publică va continua să se degradeze, ajungând curând să nu-și mai exercite misiunea de radio difuzor public, rămânând doar un consumator ineficient de resurse, un spațiu de manevre politice și un loc comun al nepăsării și incompetenței. TVR a pierdut a(l)titudine, zboară la un plafon nepermis de jos, la limita prăbușirii” conchide fostul președinte al TVR. (Bogdan Tiberiu Iacob)